Armenii trăiesc în Moldova de foarte mult timp, au primit permisiunea scrisă pentru acest lucru în secolul al XV-lea pe timpul lui Alexandru cel Bun.
Stabilindu-se în întreaga lume, armenii, care au proclamat creștinismul în calitate de religie de stat încă din anul 301, și-au ridicat temple în locurile în care s-au stabilit, deoarece Biserica Apostolică Armeană este o varietate a religiei ortodoxe străvechi, ale cărei dogme și ritualuri diferă de credința ortodoxă bizantină. Chiar și arhitectura bisericilor armene este deosebită. Se caracterizează printr-o compoziție simplă, cu un ritm vertical special, și integritatea unei siluete clare. Templu cu aspect inerent al bisericilor armene – cu o boltă înaltă, încoronată cu un acoperiș în formă de con, se regăsește de asemenea în Chișinău. Deși a fost construit la începutul secolului al XX-lea, a fost creat pe modelul clădirilor din perioada de glorie a arhitecturii religioase armene din secolele XII-XIII, într-un volum redus.
Biserica a fost ridicată pe teritoriul cimitirului armean – nu în cel central al orașului, pe care chișinăuienii îl numesc Armean, deoarece intrarea sa este amplasată pe strada cu aceeași denumire, ci în cimitirul Armean Vechi. Adresa contemporană a bisericii este strada Valea Trandafirilor, 11.
Locurile pentru cimitirele creștinilor din confesiunile armene și catolice au fost indicate pe planul topografului și arhitectului regional M. S. Ozmidov din 1817, în perioada în care orașul abia începuse să se extindă. Posibil că au fost planificate în conformitate cu înmormântările deja existente, în orice caz, pietre funerare datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pot fi găsite acolo acum.
Cimitirul armean era situat în apropierea cimitirului catolic, într-o zonă numită Malina Mare. Odată au existat așezări în jur, iar ulterior au apărut și rețele de stradele și alei.
O biserică elegantă cu zidărie bizantină – piatră alternantă cu cărămidă – a apărut pe teritoriul cimitirului armean în anul 1916. A fost construită din mijloacele alocate de către Boris Bagdasarov – un cunoscut proprietar basarabean de origine armeană. Sub aripa sa de vest este înmormântat însuși B. Bagdasarov. Autorii construcției arhitecturale – inginerul A. Kacikianț, și potrivit unor surse, a fost implicat în proiect și A. Bernardazzi.
În această clădire nu există camere de colț. Ele sunt înlocuite cu mici proeminențe, care se termină în partea superioară cu turnulețe decorative octogonale, care, potrivit declarațiilor martorilor oculari, s-au prăbușit în timpul cutremurului din anul 1940. Aspectul arhitectural și artistic al bisericii și soluția sunt concise. ”Cupola centrală este plastică și încoronată cu un acoperiș fronton”, citim în lucrarea lui A. H. Toramanian – ”Arhitecții celor patru biserici armene din Basarabia”.
Chișinăuienii, care au cel puțin 50 de ani, își amintesc că cimitirul, intrarea căruia – dinspre strada Azovskaia (astăzi strada Valea Trandafirilor), se întinde de la Biserica Ciuflea până la Parcul Valea Trandafirilor, a fost denumit polonez, deși acolo au fost înmormântați oameni de diferite naționalități și confesiuni. În dreapta, nu departe de intrare, era o biserică unde slujbele se țineau conform canoanelor catolice. Majoritatea orășenilor nici măcar nu bănuiau că această biserică a fost construită ca biserică apostolică armeano-gregoriană ortodoxă.
Dintr-un cimitir mic obișnuit al epocii ateismului, care nu diferenția morții conform religiei cărei aparțineau, acesta s-a transformat într-un cimitir, la sfârșitul anilor 40 ai secolului XX. Mai mult, cimitirele armeano-gregoriane și catolice situate în apropiere au fost comasate într-un singur teritoriu. În același timp, biserica a căzut sub gestiunea Episcopiei Catolice Poloneze, cărei i-a slujit timp de 60 de ani.
Acum biserica a intrat din nou în gestiunea comunității armene. A fost restaurată și adusă mai aproape de canoanele originale, de către forțele diasporei armene din Republica Moldova. A fost denumită și sfințită ca Biserica Învierii Domnului.
