Nu orice oraș din Europa se poate lăuda cu o clădire din piatră, destinată Circului și, deseori, trupele ambulante sunt nevoite să țină spectacole, chiar și în marile capitale, întinzând prelata pentru construirea unui cort cu cupolă. La Chișinău există un circ staționar, apărut cu mult timp în urmă. Construcția unică în felul său, ridicată în anii ’70, este bine cunoscută chișinăuienilor, care sunt întristați de starea ei actuală, avariată. La momentul actual, a fost deja restabilită arena mică, însă cât de mult ne-am dori să fie finalizate și lucrările la arena mare!
Cu toate acestea, amintirile despre performanțele renumiților artiști de circ în clădirea proprie a Circului din Chișinău datează cu o perioadă mult mai îndepărtată, încă de până la război. Scrierile vechi menționează iluzioniști, hipnotizori din India și, desigur, sunt amintite și campionatele de luptă, cu participarea lui Ivan Zaikin (la începutul secolului XX, de obicei, a doua parte a spectacolului de circ era rezervată luptătorilor).
Prima construcție capitală destinată spectacolelor de circ, în orașul guberniei Chișinău a fost ridicată încă pe timpul țarului. Clădirea a fost construită după planul și schița lui Cekerul-Cuș (anii de viață 1864-1917), iar aceasta este la fel de cunoscută chișinăuienilor precum și cea mai vestită clădire a acestui arhitect și inginer – Banca orășenească, actuala Sală cu Orgă. Clădirea primului circ se află pe strada Mitropolit Varlaam, 78, unde s-a aflat Filarmonica Națională. Din păcate, despre ea vorbim acum doar la trecut, însă despre aceasta vom povesti un pic mai târziu.
Fațada principală, atunci când a fost construită, dădea în strada Schmidt (actuala M. Varlaam), iar la pereții clădirii era alipită ograda hotelului ”Moscova” (anii ’20-30). Intrarea centrală, care inițial era destinată spectatorilor, s-a păstrat până în prezent, doar că acoperișul de deasupra acesteia servea drept balcon.
Așadar, când s-a transformat circul în filarmonică? Încă până în 1940, reprezentațiile de circ erau nerentabile, iar în clădire a fost deschis un cinematograf, unde evoluau și trupele de teatru sosite la Chișinău precum și artiști renumiți, care își țineau concertele în turnee. În 1940 a fost fondată Filarmonica Națională însă, în 1950 acolo încă se mai țineau spectacole dramatice.
Clădirea a început să fie reconstruită pentru a deveni Filarmonică abia la sfârșitul anilor ’50, după proiectul lui V. Voițehovschi – autorul mai multor clădiri minunate din Chișinăul de după război. A fost construit încă un bloc cu trei etaje cu balustradă – acolo era vestiarul, iar scara de la etajul unu ducea în sus, spre ieșirea la balconul sălii de spectatori și spre sala mică a filarmonicii. Numărul de locuri în sala mare a crescut de la 500 la 1110. Intrarea principală a fost mutată în capătul clădirii și completată de un portic semicircular cu șase coloane. Această intrare centrală și solemnă a lui Voițehovschi s-a comasat organic cu clădirea lui Cecherul-Cuș și a devenit, astfel, atât de cunoscută chișinăuienilor încât mulți dintre ei nici nu-și dau seama că, inițial, nici n-a existat.
Cât timp s-au derulat lucrările de reconstrucție, administrația noii instituții muzicale a fost găzduită de o casă veche cu un etaj, iar colectivele artistice erau împrăștiate prin tot orașul. Capela Corală ”Doina”, care a fost creată încă în 1930 la Tiraspol, făcea repetiții în Casa Profesorului, iar orchestra simfonică – la clubul fabricii de tricotaj ”Steaua roșie”. Pentru a grăbi reconstrucția clădirii, directorul filarmonicii, A.S. Fediko a mers la un mic șiretlic aruncându-i Primului Secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova idea că filarmonica reconstruită, cu o sală încăpătoare era cel mai potrivit loc pentru organizarea congresului Partidului Comunist din Moldova, care se apropia. În rezultat, lucrând în trei ture, către septembrie 1961, clădirea a fost dată în exploatare. Toți lucrătorii filarmonicii au fost implicați în pregătirile pentru deschidere, inclusiv artiștii – Tamara Ciobanu, vocaliștii Capelei Corale ”Doina” și alți muzicieni au spălat podelele și au șters praful de pe fotolii.
De atunci, între pereții clădirii a început să sune muzică clasică și populară în interpretarea profesioniștilor de clasă înaltă. Aici și-au început cariera maeștrii scenei moldovenești – ansamblurile ”Noroc”, ”Plai”, ”Joc”, ”Fluieraș”, ”Lăutarii”, cunoscuții artiști: Serghei Lunchevici, Vladimir Curbet, Nicolae Botgros, Nicolae Sulac și alții. Aici aveau loc concursuri pentru tineri interpreți și adolescenți.
Și este greu de imaginat că, cândva, acompaniați de muzică aici mergeau la galop caii, imnul triumfător însoțea luptătorii care ieșeau în arenă pentru a se închina publicului, răsunau glumele ascuțite ale clovnilor și sunetul tobelor, iar acrobații virtuoși, sub cupolă, sub privirile spectatorilor care înghețau de frică, dar și de încântare, își realizau trucurile periculoase.
La 24 septembrie 2020, flăcările au distrus în totalitate un adevărat simbol al culturii țării noastre. Atunci s-a prăbușit tavanul sălii principale, iar flăcările au cuprins o suprafață de mai bine de 3500 m2. Au fost distruse o bibliotecă unică, sălile de repetiții, precum și instrumente, inclusiv patru piane vechi, fiecare din ele costând mai bine de 100 000 euro. 10 echipaje de salvatori și pompieri au stins focul timp de mai multe ore.
Directorul general al Filarmonicii Naționale, Svetlana Bivol este optimistă, spunând că se lucrează asupra proiectului și filarmonica va renaște, pe același loc. Pentru reconstrucția clădirii au fost deja adunate aproape 2 milioane de lei. Această sumă este încă mult prea mică pentru lucrările care urmează a fi făcute. Sperăm că contul special, care a fost deschis de Ministerul Finanțelor se va completa permanent.
