La Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” au fost lansate ieri cărțile
„Hoții din apartamente” / Nicolae Popa „Castanul roz”, Colecția Cărțile MNLKM, 2021 și Vladimir Beșleagă „Nugae sau Cartea nimicurilor”. Evenimentul a avut loc în Curtea cu tei a Fundației Regale.
Solicitată de agenție, doctorul habilitat în filologie, criticul literar Maria Șleahtițchi, directorul instituției, a menționat că, de fapt, cartea-valet sau cartea în oglindă „Hoții din apartamente” de Vladimir Beșleagă/ „Castanul roz” de Nicolae Popa, editată în Colecția „Cărțile MNLMK” de către Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, reprezintă unul din suita de evenimente pe care MNLMK le-a dedicat „Anului Vladimir Beșleagă”. ”Volumul conține două nuvele semnate de scriitori reprezentativi din două generații diferite: generația´60 și generația´80. Este un fel de dialog al generațiilor pe tema scrisului, temă pliată pe realitățile sociale ale vremurilor în care sunt elaborate. Ne bucurăm că am putut publica această carte, iar autorilor ei le urăm inspirație și noi lucrări”, a mai spus Maria Șleahtițchi.
Cartea-valet Vladimir Beșleagă, Hoții din apartamente/ Nicolae Popa, Castanul roz, a afirmat în continuare scriitoarea Margareta Curtrescu, este o premieră în literatura română din stânga Prutului. Potrivit sursei citate, ceea ce unește cele două nuvele este aceeași temă a scrisului ca experiență tumultuoasă și plină de surprize de orice gen, dar și aceeași întâmplare – întâlnirea prozatorului V. B. cu N. P., redactorul-șef al unei reviste literare – întâmplare care generează narațiunile din ambele texte, justifică prezența acelorași personaje sau a unor secvențe aproape identice.
În ”Hoții din apartamente”, autorul, el însuși narator, își mărturisește aventura despre scrierea unei nuvele promise, fatale – subiect care constituie narațiunea centrală, peste care se suprapun și alte fire narative. Devenind o adevărată epopee, această experiență se desfășoară pe două paliere: real și fictiv. Expunerea de la persoana întâi, invocarea unor nume de personaje reale (de exemplu, cel al primarului Serafim Urecheanu, al consilierului său, scriitorul Iu. F.), descrierea unor spații bine cunoscute din Chișinău îi creează lectorului impresia de documentar, însă, spre final, scriitorul include elementul ambiguu și conectează subiectul la ficțiune: instalatorul misterios, care nu este decât Kotovski coborât de pe cal, viziunile onirice ale scriitorului din noaptea de pomină, când i-a fost furat computerul cu tot cu nuvelă. Nuvela, capodopera, opul genial sau opera de excepție, cum o definește autorul, dispare în neant. Ce semnificație are acest final? Desigur, toate sensurile converg spre unul singur: scrisul are și o componentă iluzorie, chiar diabolică și, la capătul acestei experiențe, a unui travaliu dificil, creatorul poate să rămână doar cu iluzii, cu ratări, a subliniat Margareta Curtescu.
