La data de 23 august 2013, în scuarul Gării Feroviare din Chișinău a avut loc inaugurarea solemnă a monumentului dedicat victimelor deportate de regimul stalinist sau, așa cum este scris pe postamentul monumentului, «În memoria victimelor deportărilor regimului comunist».
Pregătirile pentru acest eveniment au durat 13 ani. Locul – piața din fața gării – nu a fost ales la întâmplare. La începutul verii lui 1941, conform ”Directivei Comitetului Național al Afacerilor Interne al URSS despre evacuarea elementelor social-străine din republicile Pribaltice, Ucraina de Vest, Bielorusia de Vest și Moldova”, semnat de Lavrenti Beria, precum și în iulie 1949, în baza Dispoziției Consiliului de Miniștri al URSS despre evacuarea, de pe teritoriul Moldovei, a ”foștilor moșieri, negustori mari, a complicilor activi ai ocupanților fasciști, a persoanelor care au colaborat cu organele nemțești de poliție, a membrilor partidelor și organizațiilor pro-fasciste, a soldaților din ”armata albă”, precum și familiile tuturor categoriilor descrise mai sus”, bărbați, femei, copii care cădeau, într-un fel sau altul, sub incidența acestor categorii, fără niciun fel de judecată au fost transportați, cu eșaloane întregi, în Kazahstan ș Siberia. În 1949, în 30 eșaloane (adică 1673 vagoane pline) au fost încărcate 40859 persoane. S-au întors, după cum bine știm, nu toți.
Monumentul, botezat de cineva încă în comisia care s-a ocupat de selectarea proiectelor de monument, drept ”Trenul morții”, este realizat într-o manieră expresivă și este o alegorie emoțională a acelor evenimente tragice. Monumentul din bronz reprezintă o coloană de persoane strâns unite între ele – femei, copii, bărbați. La începutul coloanei, persoanele pot fi identificate foarte clar, atât la chip cât și la corp. Următorii se contopesc, treptat într-o masă unică, iar mai apoi – în elementele mecanice sfărâmate ale unui tren care merge undeva. După cuvintele autorului, sculptorul Iu. Platon, ”cei din față, sunt oameni normali, pașnici, care mai apoi cad sub moara de piatră stalinistă”
Începând cu 1990, au fost organizate mai multe concursuri pentru cel mai bun proiect de monument dedicat victimelor deportaților, iar concursul din 2010, în concursul la care au participat mai mulți sculptori moldoveni, a fost câștigat de Iurie Platon.
Iurie Platon s-a născut la Chișinău, în anii ’80 a învățat la institutul de arte de la Tallin, facultatea de prelucrare a ceramicii, însă cercul său de interese nu s-a limitat niciodată la acest gen. Admiratorii artelor plastice moderne sunt cunoscuți cu arta acestui sculptor, pe care specialiștii o numesc ”sculptură”, și sculptura în lemn, și în gresie, și în bronz. Începând cu 1996, Iu. Platon în calitate de pictor independent, locuiește în Germania, Leipzig. Cu toate acestea, nu a întrerupt legătura cu patria. Astfel, în 1997 și 1998, Iu. Platon a inițiat și organizat simpozionul internațional al sculptorilor în Chișinău.
Creația lui Iu. Platon a fost distinsă, nu o dată cu diferite premii și burse, iar în 2012 el a devenit laureat al premiului Național al Republicii Moldova, ceremonia decernării căruia a fost organizată cu ocazia Zilei Independenței.
Sculptorul a dedicat patru ani din viața sa pentru lucrul asupra monumentului. În ianuarie 2013, macheta monumentului a fost transferat din fondul Uniunii pictorilor din Republica Moldova în Bielorusia, în atelierul de turnat, pentru a fi turnat din bronz. Selectarea întreprinderii executoare a fost făcută în baza mai multor cereri depuse de ateliere din diferite țări (România, China, Italia), fiind selectată varianta cea mai eficientă din punct de vedere al costului. Autorul monumentului a petrecut mai multe săptămâni la Minsk, a urmărit, personal, procesul de turnare a sculpturii sale (lucrările au fost făcute în mai multe etape, timp de jumătate de an).
În iulie, ”Trenul morții” a fost adus la Chișinău. Către acea perioadă, a fost pregătit scuarul din fața gării, a fost restabilit havuzul și pregătit postamentul pentru monument, care reprezintă un paralelipiped lung, ce se îngustează spre capăt. Rămânea de găsit doar tehnica specială pentru a putea ridica monumentul de 15 tone pe piedestal. Peste câteva zile, 26 iulie, cu ajutorul unei macarale speciale și 10 muncitori, inclusiv specialiști de la Minsk, timp de 1 oră, construcția cu o lungime de 12 metri, lățimea de 1,7 metri și înălțimea de 3 metri a fost instalată pe postament. Inaugurarea oficială a fost, însă, contramandată pentru aproape o lună, pentru că a fost nevoie de acoperit piedestalul cu piatră de Cosăuți și de amenajat scuarul din fața gării. La fel, a fost nevoie de ceva timp pentru eliberarea scuarului de panouri publicitare, chioșcuri și alte puncte comerciale.
Către ziua inaugurării oficiale a monumentului, scuarul a fost amenajat, au fost sădite circa 3 mii m2 de iarbă verde.
Suma cheltuită pentru realizarea proiectului ajunge la circa 25 mln. Lei, bani alocați din bugetul orășenesc.
Monumentul mai este numit și ”Trenul durerii” .
