Strada Mihail Kogălniceanu în 1990 a primit din nou numele acestui politician, istoric, scriitor și publicist. Pentru prima dată în onoarea acestui ideolog și lider al revoluției din 1848 din Țara Românească și Moldova, primul prim-ministru al Principatelor dunărene unite în România (1860-1861), mai târziu – ministrul afacerilor externe al României, președintele Academiei Române – această stradă a fost numită în 1924, iar acest nume l-a păstrat timp de 20 de ani, până în 1944.
Până în 1924, a fost numită Strada Pirogov. Numele acestui fondator al medicinei militare de teren, creatorul atlasului anatomic, un medic remarcabil care a introdus în practica mondială o serie de inovații precum bandajul din ghips, operații sub anestezie i-a fost
dată în 1910, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui N. I. Pirogov, care a vizitat de două ori Chișinăul în calitate de coordonator al circumscripției de educație Odessa. Strada a primit acest nume de două ori, a doua oară când a fost numită în acest mod timp de 46 de ani – din 1944 până în 1990. Din momentul apariției sale, strada a fost numită Reni sau Reniskaya de la numele orașului dunărean Reni, în direcția căruia este orientată.
A apărut în Chișinău la scurt timp după ce, în 1813, Exarhul Moldo-Român Gavriil a ales
în calitate de reședință mitropolia ortodoxă a Chișinăului numai ce înființată în Basarabia, care a început să crească cu salturi, în 1818 a fost numit oraș regional și foarte curând transformat dintr-o piață într-un important centru comercial în inima regiunii, prin care treceau drumuri către toate direcțiile – Odessa, Ismail, Kamianets-Podolsk. În 1820-1830, spațiile goale și împădurite care se înălțau lângă orașul înghesuit de râul Bîc cu alei strâmbe, s-au transformat în străzi europene, largi și drepte. Strada Reni este deja prezentă pe planul Chișinăului, realizat în anul 1834. La mijlocul anilor 30, arhitectul Osip Gasket, născut la Odessa într-o familie de imigranți francezi, care a urmat studiile pe lângă un membru al Academiei arhitectului Franz Schall din Paris, din 1826 a activat în Basarabia, iar din 1830 a devenit arhitectul orașului Chișinău.
Fiind, de asemenea, membru al Comitetului de Construcții Chișinău-Ismail, care a gestionat
dezvoltarea Chișinăului, a identificat amplasamentul Pieței Sennaya care se învecinează cu Piața Reni, locul unde a fost construit Stadionul Republican un secol mai târziu, în 1952. Străzile nou formate au fost construite rapid, și strada Reni nu face excepție, deoarece, în
comparație cu anul 1812 spre anul 1832, populația orașului a crescut de aproape cinci ori – de la 7 mii de locuitori la 34 de mii.
Deci, Reni începe la granița a două tracturi cu un peisaj complex, numit Malina Mare
și Mică, adiacentă noii Piețe Sennaya. Și se întindea până la o altă barieră naturală – până la pantă, unde la moment este amplasat Dendrariul. Unele case de pe stradă au fost construite după proiectele exemplare ale Comitetului de Construcții Chișinău-Ismail, dar niciuna dintre ele nu s-a păstrat. S-au păstrat documente justificative. Astfel, o casă reprezentativă la colțul străzii Eminescu (nr. 49), stilizată ca clasicism, cu pilaștri canelate din ordinul doric, a fost ridicată în 1896 de negustorul Ignat Antonov pe locul unei astfel de clădiri exemplare din piatră, născută în 1843, deținută inițial de soția maiorului Maria Goric.
Cele mai vechi clădiri situate pe strada respectivă care s-au păstrat – școală cu profil real
(actualmente blocul filologic al Universității de Stat), deschisă în 1873 amplasată la colț cu
Gubernskaya (strada Pușkin). De asemenea – și blocul seminarului teologic (blocul educațional a universității Nr. 2) cu Biserica Întâmpinarea Domnului în curtea de pe lotul donat în 1875 de către Administrația orașului acestei instituții de învățământ religios. Acum, între ele există o clădire cu cinci etaje din epoca URSS, ridicată special pentru Universitatea de Stat, iar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe locul liber se situa Циклодромъ Манежъ – o pistă rotundă de biciclete cu platformă, unde se eliberau biciclete în chirie și era posibil să se ia o lecție de conducere cu bicicleta. În anii 20-30 al sec. XX acolo se petreceau meciuri de fotbal amator, iar iarna era patinoar. Era un patinoar contra plată pentru adulți (copii patinau în grădina orașului).
