Până în anul 1913, strada Mihail Kogălniceanu era traversată de trăsuri trase de cai, mai apoi de tramvaiuri.
Vizavi de Școala profesională cu profil Real (actual USM), s-a păstrat o clădire care se
consideră că a fost ridicată de arhitectul A. Bernardazzi în anul 1873 pe locul unei clădiri
învechite (acum adresa acesteia este Kogălniceanu, 60, iar conform documentelor păstrate din 1838 – strada Reni, Nr. 50). Această casă în stilul eclecticismului cu o predominanță a stilului baroc a aparținut celebrului inginer-industriaș chișinăuian Serbov, care a fondat o turnătorie-uzină mecanică în anul 1884, pe locul căreia a fost ridicată o uzină mecanică cu denumirea G. I. Cotovsc, actual denumită HIDROPOMPA. Actualmente, în casa numărul 60 se află Muzeul Pedagogic Republican, despre care vom vorbi aparte.
Încă din anii 70 – începutul anilor 80 ai secolului XIX (când nici trăsuri trase de cai
nu existau, iar vizitii serveau drept mijloc de transport), s-a păstrat un complex rezidențial, care este amplasat mai aproape de începutul străzii Kogălniceanu (casa numărul 11a, b) constituit din două case din cărămidă legate printr-un arc care corespunde unui pasaj spre curte. Casele din cărămidă roșie se oglindesc reciproc și fiecare din ele dispun de patru axe compoziționale, trei din care reprezintă ferestre, iar a patra fiind o ușă situată mai aproape de intrarea în curte. Unele elemente ale decorului, precum și poarta de sub arc, nu s-au păstrat, dar, în general, clădirea arată ca în urmă cu aproape 150 de ani, demonstrând gustul arhitectural al chișinăuienilor de atunci. Pe această stradă s-au păstrat multe case cu un nivel, cu arcade similare – intrări în curte. Asemenea clădiri se construiau și în perioadele mai târzii. De exemplu, Numărul 22 în stil modern a fost construită pe această stradă la începutul secolului XX.
Către sfârșitul secolului XIX – începutul sec. XX se referă câteva clădiri cu două sau mai
multe nivele. Din care face parte clădirea cu numărul 44, construită în 1898 pe contul unui
împrumut de 5 mii de ruble – o casă cu 2 nivele cu anexe ce se extind în curte, cu o fațadă
frontală decorată cu elemente de clasicism. Curtea casei poate fi accesată printr-un pasaj în formă de litera П rusească care străbate primul nivel al clădirii. Inițial, la nivelul al doilea al casei erau 10 camere, la primul – 9 și 6 – în demisol. În perioada sovietică, a fost divizată în apartamente lungi și înguste, astfel încât fiecare avea cel puțin o fereastră orientată spre strada Pirogov.
O casă mare cu trei nivele amplasată la colț cu strada Pușkin (nr. 63) astăzi poate fi
confundată cu o clădire postbelică a epocii monumentalismului stalinist. Însă aceasta a fost
construită în 1904 sub supravegherea tehnică a arhitectului orașului Mitrofan Elladi. Aceasta adăpostea unitatea administrativ-teritorială de atunci. Deasupra colțului tăiat se înalță o cupolă, de care clădirea a fost privată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, în general, a fost grav avariată. Până în prezent cel mai bine s-a păstrat compoziția arhitecturală a fațadei cu vedere spre strada Kogălniceanu. În 1940, a găzduit Inspectoratul de Poliție al orașului, actualmente aici este amplasată Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA).
Clădirea actualei Școli de Muzică Rahmaninov (nr. 39) este o clădire cu două niveluri, creată în stilul modern la începutul secolul al XX-lea. Arată mult mai monumental decât alte
clădiri cu două nivele. A aparținut Domnului Solomon Schur, de la care începând cu anul 1919 Primăria a luat-o în locațiune pentru școala de artă condusă de sculptorul Alexandru Plămădeală, printre ai cărei profesori s-au numărat Rostislav Okushko, August Bayar, Ballier, arhitectul Vladimir Țîganko. Din anul 1921, aici, deasemenea, se află și Societatea Basarabeană de Arte.
Este imposibil să nu vorbim despre cartierul muzeului, care este orientat cu una din fețe
spre strada pe care o descriem. Este valoros pentru că este singurul din orașul nostru care s-a păstrat complet și integral în starea în care a fost până la începutul secolului al XX-lea. Cele mai importante clădiri care au ieșire la această stradă sunt spitalul de pneumonologie, care a funcționat între anii 1887-1900, construit din contul nobilului Vasili Calmuțchii. Acum, această casă cu o turelă piramidală, păzită de doi lei de marmură, este situată pe teritoriul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Și, desigur, muzeul în sine este o lucrare minunată în stilul exotic neomaur al remarcabilului arhitect chișinăuian V. Țîganko.
