Istoria oricărei clădiri, care are peste o sută de ani, – este reflecţia în miniatură a istoriei întregului oraş. Asemenea este casă cu numărul 151 pe strada „31 Аugust 1989”. Cu un singur nivel, dar foarte solidă, din piatră, cu o faţadă netedă, fără excese, cu elemente de clasică antică – un fronton în formă de triunghi la intrare, pilaster la colţuri – construcţie caracteristică pentru acest sector al Chişinăului de la hotarul sec.XIX-XX – oraş de gubernie înfloritor în acea perioadă. Strada 31 Аugust, cunoscută de mulţi chişinăiuieni ca str. Kiev, a fost una dintre primele străzi ale noului oraş.
Documentar, aceasta a apărut în 1813, dar a început să fie construită mai activ către anul 1817. În acea perioadă, la începutul anilor 20 ai sec. XIX, Chişinăul „era suprapopulat, fiind o localitate nu prea mare, erau mulţi şefi ai administraţiei ruse, boieri moldoveni, care au venit în noul centru administrativ, soldaţi şi ofiţeri din divizia lui M. Orlov, iar de la începutul răscoalei greceşti-şi refugiaţi din Turcia şi Moldova turcească, familiile voluntarilor din armata Ipsilanti”, – scrie Iu. Lotman, care a cercetat viaţa lui Puşkin pe baza unui bogat material de fapte. Astfel, construcţia planificată, întipărită într-o schemă a inginerului Ozmidov păstrată pînă în zilele noastre, avea cine să o realizeze. Casele noi creşteau ca pe drojdii, însă conform planului, erau construite respectînd liniile drepte. Strada Kiev a fost numită aşa probabil pentru că aici s-a dislocat regimentul din Kiev. A fost un asemenea regiment de husari în armata ţarului, care au luptat cu armata lui Napoleon, iar apoi, în 1854-1855 a participat la apărarea Sevastopolului, iar în războiul cu Turcia 1877-1878 s-a evidenţiat la Plevna. Strada Kiev era populată la început de nobilimea oraşului. Însă primele case nu au fost construite atît de capital ca să se păstreze pînă în zilele noastre – strada a fost reconstruită pe întreaga perioadă a sec. XIX.
Primele atestaţii documentare păstrate despre casa cu numărul 151 ţin de 1888, cînd aceasta aparţinea Verei Cotnadi, soţia unui cetăţean turc. În 1890 casa a fost vîndută de ea soţiei secretarului de gubernie Maria Cehovici, care a dărîmat-o şi a construit o nouă casă din piatră în stil ecletic modern. Arhitectorul acesteia a împrumutat elemente de neoclasică, a ridicat o construcţie armonioasă, în care asimetria faţadei se combina cu unitatea compoziţiei. La geamuri predomină galerii drepte, susţinute din console din piatră. Unele elemente au fost pierdute, cum ar fi rama metalică pe perimetru, însă imaginea generală s-a păstrat.
În anii 20 clădirea aparţinea deja familiei Cunună. Aici a trăit F. Cunună cu soţia şi cu doi fii maturi– Alexandru şi Serghei, tot aici trăia şi menajera. F. Cunună deţinea şi alt imobil în Chişinău, care il da în chirie. În particular, lui îi aparţineau două curţi la Sculeanca – (pe teritoriul actualei uzini de tractoare), care au existat pînă în 1965. Acestea erau clădirile fostelor cazarme ţariste, construcţii din piatră în forma literei «П» rusesc, reutilate în apartamente cu 1 şi 2 camere, care serveau drept locuinţe pentru lucrători.
În 1940 cînd domnii Cunună au fost represaţi, un băiat din curtea nostră a plecat binevol cu ei. El de cîteva timp trăia în casa lor ajutînd la gospodărie. Domnul Cunună a murit pe pămînt străin, iar feciorul lui – Alexandru s-a întors “. S-a întors la Chişinău, dar nu în casa părintească.
Astăzi pe peretele casei atîrnă o placă memorială: „În această casă s-a născut şi a trăit pînă în 1940 cinematografistul şi omul literelor Alexandru Cunună – 1912-1992”. Într-adevăr А.Cunună era şeful secţiei de scenarii la studioul Moldova-film, a fost redactor al cunoscutului regizor М. Calic, cu peliculele „Omul merge după soare” şi „A iubi”. А. Cunună – autorul cărţii în două limbi despre regizorul Emil Loteanu, editată în 1968 … Iar în casa părintească la început au trăit persoane străine, apoi după restaurare, aici s-a aflat administraţia uniunii compozitorilor RSSM.
În 1992 Parlamentul RM a adoptat legea „Privind reabilitarea jertfelor represiunilor politice”, art.12.al căreia stipulează procedura de întoarcerea a averii foştilor represaţi. Peste 3 ani casa cu №151 pe strada 31 August a fost întoarsă familiei Cunună. La acel moment, A. Cunună nu mai era în viaţă.
Actualmente în casă se află grădiniță de copii Quo Vadis.
