Stimați locuitori ai orașului Chișinău și oaspeți a capitalei, vă propunem să faceți cunoștință cu Chișinăul Vechi. Chişinăul a fost dintotdeauna un centru cultural şi spiritual, fiind vizitat de numeroase personalităţi de importanţă naţională şi internaţională: Mihai Eminescu, Alexandru Puşkin, George Enescu, Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Lev Tolstoi şi mulţi alţi scriitori, savanţi, pictori şi regi, care şi-au exprimat deschis dragostea faţă de acest oraş sudic, în care viaţa clocoteşte şi te face să te simţi minunat. Mulţi artişti îşi dedicau creaţiile Chişinăului, iar cei mai bogaţi dintre vizitatori au făcut aici numeroase investiţii. Astfel, vă propunem un ciclu de informații privitor la perlele orașului care au rămas în istoria Chișinăului.
Moşia orăşenească a boierului Iglezi se află la colţul străzilor Mihai Eminescu şi Veronica Micle.
Sunt informaţii că edificiul ar fi fost construit între anii 1874–1875, autor al proiectului ar fi, după cum se presupune, arhitectul A.I. Bernardazzi, pentru familia lui A.D. Inglezi.
A. Inglezi a procurat terenul de la P. Tverdohlebov cu 740 ruble de argint. Casa nouă care a apărut pe acest loc avea intrare din curte şi anexe gospodăreşti. La etajul de sus erau şapte camere, bogat formate, cu parchet pe podea, cu sobe şi sculpturi somptuoase.
În 1940 clădirea a fost transmisă şcolii medii de fete, care se afla la colţul cartierului vecin. La începutul anilor 50 acolo a fost un internat pentru copiii cu talent muzical.
În anii 60-70 atât casa cât şi curtea au aparţinut teatrului de operă şi balet (teatrul de operă pînă în 1980 ocupa aceeaşi clădire cu teatrul dramatic– acum – teatrul “M. Eminescu”). Elevii, dar în special elevele din şcoala de peste drum №15 (acum liceul ucrainean Coţiubinski) pe timp de iarnă, cînd se întunecă devreme, iar în încăperi se aprindea lumina, se opreau roi la geamurile demisolului, privind cu admiraţie ţinutele elegante din catifea şi mătase, costumele uşoare şi albe de balet. În clădire se aflau atelierele în care se coseau costumele teatrale, iar ţinutele deja finisate atârnau în încăperile de la nivelul de jos. În curte era un garaj şi apartamente.
În anii 80 faţada clădirii a fost restaurată după proiectul arhitectorului Victor Rudenco.
