Cu siguranță aţi avut ocazia să treceţi vreodată seara pe strada Columna, iar acolo unde aceasta se intersectează cu strada Vlaicu Pîrcălab, aţi observat o clădire frumos luminată de proiectoare, cu monumentul lui Puşkin la faţadă. Deşi către 1820, când tânărul Puşkin de 21 de ani a sosit la Chişinău, nici Tropinin şi nici Kiprensky nu-i pictase portrete, iar despre faptul cum arăta el ne putem da seama doar după autoportretele de pe paginile manuscriselor sale, în această sculptură fără nici o îndoială îl recunoaştem pe Puşkin. Bustul a fost instalat în 2003 (sculptor V. Doikov şi Boris Dubrovin, arhitect V. Savva) conform unei hotărâri de Guvern, cu finanţarea companiei „LukOil-Moldova ”, deoarece în această clădire se află oficiul principal al acestei companii, care a şi restaurat vechea clădire.
De ce a apărut monumentul?
După inscripţia de pe placa de granit: “În această casă a boierului Iordache Vartolomeu în 1820-1823 de multe ori a fost marele poet rus A.S. Puşkin“. Puşkin într-adevăr venea pe aici la primiri şi petreceri. În una din poezii el numea această casă „împestriţată”, probabil din cauza manierei semiorientale a acestor primiri: “Sunteţi aşezat pe un divan; un arnăut îmbrăcat în haine liliachii de catifea, <…> în turban din şaluri turceşti <…> vă oferă un ciubuc “. După cum afirmă un cercetător al creaţiei poetului A. Ghensen, anume aici Puşkin a auzit melodia ţigănească “Arde-mă, frige-mă, pe cărbune pune-mă” (boierul, adunând oaspeţi, invita des şi corul ţigănesc) şi a rugat să-i fie tradusă. Aşa au luat naştere rândurile, care au intrat în poemul “Ţiganii”: “Soţ bătrîn şi rău, arde-mă, frige-mă…”. Iar tânărul Puşkin mai era şi îndrăgostit de fiica lui Vartolomeu Pulheriţa, el a inclus numele ei în vestita “listă a donjuan-ului “, i-a dedicat poezia “Dacă cu o frumuseţe gingaşă sunteţi sensibilă şi sufleteşte…”.
Însă această clădire, care mulţi ani era considerată drept proprietate a boierului Vartolomeu a fost construită mai târziu de perioada de aflare a lui Puşkin la Chişinău – în a doua jumătate a secolului XIX, adică mai târziu de duelul fatal. Ridicaţi ochii spre balcon, priviţi la grilajul din fier forjat, şi veţi vedea clar cifrele: 1874. Aşa se înveşniceşte deobicei anul construcţiei. Iar mai sus este şi o monogramă , ce indică, pe semne, numele proprietarului. Această casă elegantă din piatră albă cu garnituri din cărămidă roşie, care reprezintă elemente de înfrumuseţare şi arhitectonice, este numită greșit – Casa lui Vartolomeu. La această concluzie a ajuns un grup de savanți – arhitectori şi istorici ai AŞ RM, care s-au reunit în cadrul unei organizaţii necomerciale, nestatale – Centrul arhitecturii, al patrimoniului şi design-ului Centrul SITe, care din 2003 până în 2006 a lucrat la proiectul de sistematizare a monumentelor centrului istoric al Chişinăului.
Conform datelor acestora (http://www.monument.sit.md/columna/92/), conacul boierului Vartolomeu, membru al Consiliului superior basarabean, concesionar principal în Basarabia, asesor de colegiu, se afla la capătul acestui cartier. Casa, proslăvită în memoriile scrise de contemporanii lui Puşkin, drept cea mai ospitalieră din Chişinău, a fost distrusă pe timpul celui de-al doilea război mondial.
Însă şi clădirea de pe adresa str. Columna, 92 reprezintă moştenirea noastră culturală. Aceasta este înregistrată ca monument de importanţă locală în registrul monumentelor istorice şi culturale, la iniţiativa Primăriei.
