- Faceți parte din „Comisia pentru buget, economie, finanțe, patrimoniu public local, argicultură și problemele suburbiilor”. Pe rețelele de socializare, vedem că o problemă, care vă preocupă în mod special, este gestionarea resurselor umane și financiare. Ce strategie ar fi binevenită pentru eficientizarea gestionării resurselor umane și financiare în Primărie și ce domenii de activitate merită investiții mai mari?
Foarte bune întrebări. Resursele umane – deoarece fără specialiști bine pregătiți, cadre calificate, nu poți face mare lucru, indiferent este aceasta în sectorul privat sau în sectorul public. Un administrator de companie, un Primar cât de bun nu ar fi, fără o echipă de oameni bine pregătiți alături nu va reuși multe să realizeze. În afară de Comisia economică am făcut parte și din Comisia de concurs pentru selectarea specialiștilor în structurile CMC și ale Primăriei. Spre regret, o bună parte din candidații, care au participat la concursuri au fost mult sub cerințele minime. În acest sens, strategia autorităților locale este să contribuie la creșterea profesionalismului cadrelor. Instituțiile specializate în acest domeniu organizează în permanență cursuri de instruire pentru funcționari din cadrul autorităților locale și centrale. Multe primării fac deseori abstracție de acest fapt. Totodată, fără o motivare adecvată specialiștii buni nu se rețin în structurile publice. Sunt în cele mai dese cazuri ademeniți și preluați de structurile private datorită condițiilor mai atractive de salarizare, condițiilor mai bune de lucru sau de mediul de activitate, pe care le regăsesc în sectorul privat. Astfel, o altă direcție strategică a primăriilor trebuie să fie atragerea resurselor financiare externe, care să ofere nu doar posibilitate pentru realizare de proiecte la nivel local, dar și să ofere posibilitatea de a stimula, pe cât posibil, funcționarii publici. Astfel, strategiile nu trebuie inventate. Ele sunt simple – resursele umane sunt capitalul fundamental al activității unei autorități publice. Aceste resurse trebuie să se bucure de un management bun, să aibă parte de conducători, NU de șefi (știm care este diferența), să fie apreciați și cu fiecare posibilitate să li se ofere șansa de a-și menține în permanență nivelul de calificare și să aibă șanse de a se promova în funcție. Despre aspectul de salarizare nu mai pomenesc, pentru că asta se înțelege de la sine.
- Strategia Transportului Public, aprobată în 2014 de CMC, din spusele Dumneavoastră, prevedea că: „Până în 2020, 80% din locuitorii municipiului Chișinău ar trebui să aibă acces, la o distanță de 300 de metri de mers pe jos, la un serviciu de transport public, cu cel puțin 10 minute frecvență în orele de vârf”. În ce mod satisface așteptările Strategia Transportului Public și cum va contribui la evoluția lucrurilor în următorii cinci ani?
Strategia a rămas un document de politici practic neluat în seamă chiar de a doua zi după aprobare. Conform deciziei, prin care s-a aprobat Strategia, urma ca în termen de 30 zile Direcția Generală Transport să vină în CMC cu un Plan de acțiune pentru punerea în implementare a strategiei. Din 2014 au trecut nu 30 zile, dar ani de zile. Nici până astăzi un astfel de plan nu este elaborat în mod adecvat. Responsabilii de la direcție au uitat rând pe rând de existența acestui document. Ba mai mult, în unele privințe, s-a acționat contrat strategiei. De exemplu, s-a continuat „tradiția” de a asambla troleibuze standard deși, conform strategiei, accentul trebuie pus pe „scoaterea la linie” a troleibuzelor articulate (lungi). Urmau să fie create și benzi dedicate pentru circulația transportului de mare capacitate, iar în anul 2019 chiar au fost planificate resurse în buget în acest sens. Nimic nu s-a realizat. Strategia prevede și excluderea maxim posibil a suprapunerilor de rute. Modificările operate de Primărie în circulația transportului public fără nici un fel de justificări, din contra au „încurcat” și mai mult rutele. În toată această perioadă nu a fost înaintată de direcția de profil nici o inițiativă, care ar stimula transportatorii privați să investească în schimbarea microbuzelor actuale cu minibuze, așa cum este prevăzut în strategie. Astfel, în implementarea strategiei trebuie de revenit de la momentul inițial – planul de implementare.
- Cu ce probleme se confruntă suburbiile și ce măsuri ar trebui întreprinse pentru soluționarea lor? Dar de ce proiecte vor beneficia suburbiile în timpul apropiat?
Problemele suburbiilor nu se deosebesc radical de problemele oricărui oraș mai mare sau mai mic din Moldova sau a unei localități rurale: infrastructură de drumuri degradată, servicii publice de utilități slab dezvoltate, instituții sociale mai slab dotate decât în Chișinău, condiții de odihnă și agrement la limita minimă. Pe unii indicatori, cum sunt gradul de conectare la apeduct sau canalizare, unele suburbii stau mai prost decât unele localități din Moldova chiar. Pe lângă acestea, în suburbia Chișinăului mai avem o altă mare problemă – întovărășirile pomicole – care parcă sunt localități, parcă nu sunt. O altă problemă specifică suburbiei mun. Chișinău este faptul că acestor localități se îngrădește posibilitatea de a participa în multe programe de finanțare națională sau externă. De exemplu, deși Chișinăul contribuie cu peste 56% în PIB național, municipiul nu este eligibil pentru finanțările din Fondul Național de Dezvoltare Regională. Și astfel de cazuri sunt multiple. În acest fel, suburbiile pot beneficia de resurse pentru investiții publice doar din bugetul municipal. Cum resursele în buget sunt limitate se aplică principiul – împărțim la toți câte ceva. Nici orașul nu poate utiliza resursele proprii pentru a soluționa multiple probleme în oraș, dar nici în suburbie nu poate oferi necesarul de investiții capitale. Din această situație ceea ce se reușește să se facă este să se cârpească pe ici-acolo, să se înceapă obiecte noi, care durează ani pentru finalizare, să se investească în cheltuieli curente, dar nu pentru dezvoltare. În acest sens, prima prioritate a noului CMC și Primar ar trebui să fie obținerea dreptului ca, cel puțin suburbiilor să li se ofere posibilitate de a accesa resurse financiare externe. Capacități de a scrie și implementa proiecte în suburbie sunt.
- Pe pagina www.primariamea.md, oamenii se adresează cu un șir de întrebări consilierilor și am observat că Dumneavoastră sunteți unul dintre puținii consilieri, care le oferă răspuns. Care sunt principalele probleme, cu care vi se adresează cetățenii și cum se intervine/ s-a intervenit în soluționarea lor?
În Registrul fracțiunii de înregistrare a petițiilor au fost înscrise mii de adresări cu diverse probleme. O clasificare a lor ar fi: solicitări de ajutor material cu diverse probleme, diverse litigii cu prestatorii municipali de servicii (apă, canal, colectarea deșeurilor, iluminat, curți, blocuri) sau cu instituțiile publice (grădinițe, școli, licee, spitale) sau între vecini, soluționarea autentificării terenurilor de sub casele particulare care le au în proprietate, invitații de participare la diverse evenimente organizate cu diferit prilej. CMC este organ decizional și nu executiv. Marea majoritate de adresări sunt transmise prin interpelări către direcțiile de specialitate sau în comisiile permanente ale CMC (de exemplu către Direcția de susținere a populației sau Fondul de rezervă). Ele, de fapt, primesc exact aceleași solicitări doar că intervenția lor lasă de dorit. În acest sens, o interpelare de la consilieri atrage atenție asupra nesoluționării problemei, deși, așa cum arată adresările repetate, nici după adresarea consilierilor nu se prea intervine în soluționarea problemelor. O bună parte din adresări nu țin de competența CMC și Primăriei. Sunt cele adresate și poliției sau procuraturii sau instanțelor de judecată.
- Ați absolvit USM, Facultatea RelaţiiInternaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative, după care ați urmat doctoratul la Academia de Științe a Moldovei și acum sunteți doctorand la Academia de Administrare Publică. Care, din punctul Dumneavoastră de vedere, este contribuția adusă de știință la soluționarea problemelor în stat?
Impresia este că în domeniul administrării publice statul nu prea atrage atenție la subiectele și soluțiile propuse de instituțiile de cercetare și academice. Probabil pe alte domenii (sănătate, biologie, agricultură, chimie) lucrurile stau altfel. În domeniul administrării publice nu prea. La multiplele evenimente publice organizate atât de Academia de Administrare Publică, dar și ONG-ri, deși sunt abordate subiecte importante, care adresează problemele existente în sistemul nostru de administrare publică, ele nu sunt se regăsesc în acțiunile de îmbunătățire a situației în domeniu. Probabil, cei ajunși să administreze treburile publice știu mai bine cum se face administrarea și nu consideră necesar atragerea de atenție la contribuțiile aduse de știința administrației.
- O problemă, care vă preocupă este educația. Privind de pe tribuna nivelului academic, ce valori ar trebui să fie promovate de către profesori în gimnaziile și liceele din țară? Care este importanța educației într-un stat?
Am studii pedagogice. Am fost învățător. Sunt prezent cu ore de instruire la Academia de Administrare Publică. De aici și interesul pentru educație. Știu foarte bine cu ce „se mănâncă” profesia de pedagog. Și știu foarte bine cât le este de greu pedagogilor în era tehnologiilor informaționale să fie în pas cu noul, în moda inversării valorilor morale să promoveze valori morale, în tendința de a pune drepturile elevilor mai presus decât a pedagogilor să rămână exemplu. De aceea tot ce pot să transmit este: Mult stimați învățători, cei care ne-ați învățat a citi și socoti, faceți în continuare ceea ce știți cel mai bine să faceți – învățați și educați. Este o vorbă: „Cei care educa copiii sunt la fel de demni de onoare ca și cei care dau viață”. Moda fițelor și fițoșilor, înțepaților cu motiv și fără, nulităților autodeclarate vedete, pseudovedetelor de doi bani și non-valorilor trece la fel de repede cum curge apa în râu. Omul bine educat rămâne întotdeauna o valoare. Referitor la cât de importantă este educația am sa fiu scurt. Nelson Mandela spunea „Educația este cea mai puternică armă care poate schimba lumea”. Un alt citat celebru spune că „O societate ne-educată este mai ușor de manipulat”. Înainte de alte priorități Educația pentru stat trebuie să fie cea dintâi prioritate.
- Ce domenii vă pasionează, pe lângă știință și politică, pe care le practicați ca hobby în timpul liber?
Nu prea timp liber. Dar dacă totuși este, atunci cât mai rapid undeva de călătorit. Lumea trebuie și merită de văzut! Uzura zilnică nu se ține minte. Ceea ce vezi în lume se ține mintea toată viața.
- Sunteți băștinaș din Feștelița și vedem că nu vă este indiferență soarta acestei localități, întru-cât chiar în ultima postare de pe Facebook vă referiți la ea. În legătură cu faptul dat, ne povestiți, vă rugăm, câte ceva despre copilăria Dumneavoastră, locul unde ați petrecut-o și oamenii frumoși, care v-au înconjurat?
Locul de baștină este mica Patrie. Este de fapt prima Patrie, pentru că satul / orașul natal îl cunoști înainte de toate. Nu poate să-mi fie indiferentă soarta localității ori în satul de baștină, sunt toate începuturile, de la care ulterior am ajuns acolo unde sunt. În sat au rămas părinții și cele mai apropiate rude. Acolo au rămas unii din colegii de grădiniță sau de școală. De fiecare dată când am posibilitate mă implic, cu drag, în realizarea de proiecte pentru dezvoltare localității. Din buna noastră colaborare cu dl Primar de Feștelița, Nicolae Tudoreanu, cu care apropo am fost colegi de bancă, s-au realizat mai multe proiecte în sat și colaborarea noastră continuă. Copilăria? Asta a cam fost demult, în secolul trecut. În sat aveam două grădinițe. Noi fiind „copii de specialiști” am mers la grădinița unde erau mai puțini copii și un program mai aparte. În vacanțele de vară eram în taberele de odihnă. Am absolvit „opt clase” ale școlii din sat cu diplomă de aur, adică „cu mențiune”, cum era numită, și am intrat la studii la Școala pedagogică din Orhei. După absolvire m-am întors în sat și un an am lucrat ca și învățător la clasele primare. În anii de școală au fost mai multe lucruri frumoase și nu pot să nu țin minte: orele de pregătire și participare la olimpiadele raionale (chimie, geografie, limba rusă), faptul că am monopolizat o întreagă primă oră de școală la 1 septembrie, după ce am revenit de la ”Artek”, pregătirea militară primară pentru ”Zarnița” și tragerea cu arma în tirul școlii, lecțiile de laborator la chimie cu experimente, cu explozii sau lucrările noastre practice în atelierul de meșteșugărit atât pe lemn, cât și pe metale. Școala era foarte bine dotată atât cu laboratoare, cât și ateliere de lucru. Profesorii au fost toți buni, dar nu pot să nu spun pe această cale Mulțumesc mult! dnei Liuba Ciobanu, diriginta noastră de clasă și dlui Mihai Vidrașcu, profesor de chimie și director al școlii. Ei au fost cei care în afară de cunoștințe mi-au dat și multe sfaturi și îndrumări.
- Ce proiecte, care pot majora bugetul Primăriei, sunt în vizorul CMC, în anul 2020?
Nu pot spune ce astfel de proiecte sunt în vizorul CMC pentru anul viitor. Nu am văzut încă declarații publice ale primarului sau consilierilor municipali, pe acest subiect. În programele electorale ale concurenților electorali ajunși în CMC sunt mai multe promisiuni ce vizează majorarea bugetului municipal. Afirmațiile că bugetul municipal poate crește cel puțin de 2 ori până la 8-9 mlrd lei sunt foarte reale. Este suficient să lași Chișinăului 100% din veniturile generate în municipiu și deja poate fi o creștere de 50% față de bugetul existent. Reevaluarea bunurilor imobile corelat cu oferirea posibilității CMC de a stabili de sine-stătător plafoanele la impozitele pe proprietate ar putea aduce în buget încă câteva sute de milioane de lei. Crearea unei subdiviziuni (Agenție de proiecte investiționale) specializate în scrierea și implementarea proiectelor ar face uitată necesitatea de a mai lua credite. Plus, mai sunt alte câteva acțiuni, care se regăsesc în unele documente strategice, gen Planul anticriză și creștere economică a mun. Chișinău, aprobat câțiva ani în urmă, dar care nu a fost pus în aplicare. Primele ședințe ale CMC au demonstrat că, din partea Primăriei și a consilierilor municipali nu s-au înaintat astfel de propuneri. Probabil se așteaptă momentul examinării proiectului de buget pentru anul viitor. Să sperăm, că promisiunile din campania electorală nu vor rămâne simple promisiuni.
- Pe lângă funcția de Consilier Municipal, din 2003 sunteți Director al Institutului de Dezvoltare Urbană. Care este cea mai mare realizare din cariera Dumneavoastră, cu care vă mândriți în mod deosebit?
Realizări sunt mai multe, ori Institutul deja a trecut de vârsta de majorat, iar activitate în acești ani a fost multă. Astfel, în localitățile cu care am colaborat am lăsat proiecte de dezvoltare locală bine realizate: drumuri reparate, trotuare construite noi; sisteme de apeduct noi construite sau extinse, reparați în sediile primăriilor, sau în grădinițe sau a caselor de cultură; întreprinderi noi create sau consolidate, pentru prestarea serviciilor de aprovizionare cu apă sau de gestionare a deșeurilor atât în localități cât și în grupuri de localități, ori cooperarea intercomunală este unul din domeniile, pe care îl promovăm. Suntem printre autorii mai multor strategii de dezvoltare la nivel național (strategia de descentralizare, SNDR, strategia sectorială de descentralizare pe domeniul proprietate publică), regional sau local. Suntem printre co-autorii mai multor acte normative elaborate și aprobate. În toată această perioadă facem parte din platformele societății civile de monitorizare a documentelor de politici și strategiilor de dezvoltare. Suntem printre promotorii conceptului de dezvoltare urbană și ai politicilor în acest domeniu și tare am vrea ca în viitorul cât mai apropiat, la nivel național să fie aprobate și puse în aplicare programe de dezvoltare a polilor de creștere și a centrelor urbane de dezvoltare. Ori localitățile urbane din Moldova, mai mari sau mai mici au rămas în afară politicilor de dezvoltare și sunt printre ultimele, care beneficiază de atenția programelor naționale de finanțare.
- Am văzut că ați participat la mai multe traininguri în Franța, Italia, Polonia, România și aveți în palmares peste 100 de proiecte. Ce practici europene pot prinde cu succes rădăcini în municipiu?
Bune practici sunt multiple. Mă pot referi la câteva care pot fi rapid implementate și la Chișinău. Un proces durabil de dezvoltare a unei comunități începe de la un Plan / proces de planificare bine pus la punct. Cu obiective și acțiuni strategice și operaționale, cu indicatori de performanță și responsabili clar determinați, cu resurse identificate și planificate pentru fiecare acțiune în parte și cu mecanisme de monitorizare și control instituționalizate și aplicate. Am văzut în Madrid sau în Bordeaux (inclusiv cu primarul actual) zone rezidențiale model care acum 4-5 ani nu se deosebeau cu mult de ceea ce avem noi acum în zone răului Bîc. Reabilitarea lor a început de la planificare.
Dezvoltarea unui oraș precum Chișinău, presupune asumare de angajamente și responsabilitate din partea aleșilor locali. Asumarea se face prin angajarea unui program de guvernare pe cel puțin 4 ani la realizarea căruia contribuie toți cei ce i asumă aceste angajamente. Timișoara este de departe exemplu și model în acest sens.
În orașele cu ritm alert de dezvoltare funcționează un mecanism bine pus la punct de scriere, atragere și implementare de proiecte. Fără o unitatea funcțională de atragere de investiții doar din banii bugetului municipal este practic imposibil de a pune orașul pe un trend de dezvoltare. Exemple plauzibile în acest sens sunt Krakow din Polonia, Riga, Letonia sau Oradea sau Iași din România.
O altă bună practică este existența în cadrul primăriei a unor mecanisme de consultare publică permanentă cu populația. Pe orice tip de probleme majore sau de schimbare la nivel de cartier sau zone se organizează prin diverse metode consultarea opiniei cetățenilor. Cele mai bune practici în acest sens pot fi preluate din Beliga, or. Bruxelles sau Antwerpsunt lideri în acest sens.
Nu în ultimul rând, la nivelul orașelor există platforme de dialog și conlucrare cu mediul de afaceri. Mediul de afaceri este motorul dezvoltării unui oraș astfel încât excluderea lui din actorii de dialog și colaborare este excluderea unui pârghii importante pentru mișcare înainte a unui oraș. Exemple de succes în acest fel sunt de preluat din experiența or Praga.
Apropo, ultimele două practici sunt cu succes implementate și în Moldova. Cred că Chișinăul are multe de învățat în acest sens de la mun. Ungheni sau mun. Cahul, unde astfel de practici există și sunt de succes.
- Chișinăuienii se plâng pe reclamele, care au împânzit tot orașul, murdăria din jurul blocurilor de locuit, mirosul urât și alte probleme, care periclitează latura estetică a orașului. Cum se va schimba aspectul Chișinăului în anul 2020?
Haideți să vedem dacă sunt premise pentru schimbarea aspectului Chișinăului în anul viitor. Pentru schimbarea la față a Chișinăului sunt necesare mai multe proiecte de decizie să fie susținute în CMC. Promisiunea de a crea o alianță stabilă în CMC a decăzut. Este de așteptat ca multe inițiative bune să rămână doar inițiative. Anul 2020 este anul alegerilor prezidențiale. Dacă rămâne aceiași procedură de alegere a șefului statului atunci în partea a doua a anului iarăși vom fi în campanie electorală. Aceasta va influența activitatea CMC dar și a funcționarilor din direcții, secții sau de la întreprinderile municipale. Multe activități vor intra pe standby. Dacă mai avem nenorocul să avem și alegeri parlamentare anticipate atunci nu prea multă activitate va fi prin primărie. De altfel, în Primărie nu este echipă formată să lucreze în comun spre schimbarea lucrurilor. Crearea echipei va dura cel puțin jumătate de an. În altă jumătate de an echipa va trebui să se pună de acord ce concret să facă. Resursele financiare externe ce pot fi atrase de la potențialii donatori vor putea ajunge la Chișinău nu mai devreme de a doua jumătate a anului. Donatorii nu stau cu sacii de bani gata să fie dați Chișinăului. Alocarea lor respectă proceduri birocratice care durează în timp, de regulă nu mai puțin de 3-6 luni. Schimbarea lucrurilor în transportul public, în gestionarea blocurilor locative, în prestarea serviciului de apă și canalizare sau în colectarea și gestionarea deșeurilor, necesită reforme liberale, inclusiv cu creștere de tarife. Actualele tarife nu acoperă nici pe departe cheltuielile furnizorilor municipali de servicii. De regulă, astfel de reforme ne-populare se fac în primul și al doilea an de guvernare pentru a fi aplicate în următorii doi-trei ani, în regim obișnuit. De la conducerea Primăriei și CMC nu prea se vede că o să avem parte de promovarea unor astfel de reforme. Din toate cele menționate mai sus, pot deduce că într-un scenariu pesimist, mari lucruri de schimbare în 2020 în Chișinău nu se vor produce. Într-un scenariu optimist, în 2020 vor fi finalizate unele proiecte începute în anul 2019 și posibil inițiate alte noi. Cu rezultatele va mai trebui de așteptat.
