- Dacă ar fi să vă autocaracterizați prin cinci cuvinte, care ar fi acestea?
Frumoasă, deșteaptă, cultă, inteligentă și talentată!!! (glumă☺)
- a) împrăștiată
- b) posesivă
- c) responsabilă
- d) loială
- e) leneșă (uneori regret)
- f) spontană
Upss… sunt șase.
- Chiar dacă se părea că ați renunțat la tradiția familiei de două generații totuși, până la urmă, ați devenit și lector universitar. Care sunt regulile de aur ale unui pedagog?
Pedagogia, precum și multe alte meserii, nu este o funcție, o activitate – este un har de la Dumnezeu.
Ce înseamnă să fii pedagog am văzut la părinți. Dăruirea, sacrificiul, responsabilitatea, respectul, afecțiunea, sinceritatea și pasiunea adevărată față de ce faci, au stat mereu în cap de masă. Doar așa câștigi respectul și dragostea elevilor (studenților), așa te realizezi ca Pedagog.
- Dar care sunt regulile de aur ale unui actor din „Lumea păpușăriei”?
Să iubești copiii și să lupți pentru salvarea copilului din sufletul tău: puritatea, sinceritatea, credința și frumosul.
- Copiii de azi sunt diferiți față de cei din trecut? Astăzi și spectacolele trebuie să fie altele?
Copiii au fost și vor rămâne la fel. Tot ce-i deosebește sau îi face un pic altfel sunt condițiile, posibilitățile și performanțele perioadei în care se dezvoltă. Să nu uităm însă că evoluția omenirii și a tehnologiilor niciodată nu vor înlocui cei 7 ani de acasă, nu vor proteja copiii noștri de problemele și greutățile cu care se vor confrunta în viitor. Aici venim noi, profesorii și actorii din teatrele pentru copii. Noi suntem cei care îi ajutăm să deschidă ușa zilei de mâine. Spectacolele pe care le montăm trebuie să fie cu mesaje și lecții de viață clare. Să abordăm problemele și subiectele actuale. Să-i lăsăm să pună întrebări, să-I ascultăm și să căutăm răspunsuri împreună. Nu în ultimul rând, am susținut și rămân pe poziția că trebuie să le aducem copiilor povești frumoase, să le oferim speranța și pofta de a crea și făuri o viață mai bună și bineînțeles să educăm în ei sentimentul și dragostea de țară și neam. Astfel nu vom fi sortiți pieirii.
- Aveți roluri nu doar la teatrul de păpuși. De exemplu, duetul cu Gheorghe Urschi și acum este actual, vizionat și arhicunoscut. Care este rolul Dumneavoastră preferat și de ce?
L-am apreciat și-l apreciez pe Maestrul Gheorghe Urschi. Susțin și cred că, din păcate, nu avem un alt Artist și creator al umorului în Moldova. Gh.Urschi este exemplul evident la ce spuneam mai devreme: dăruire, pasiune, respect, sacrificiu și Mare Talent.
Îi mulțumesc tare mult pentru încrederea acordată și pentru că m-a scos pe scena dramatică.
Nu am avut alte ocazii să joc în spectacole de dramă, am fost mai mult după paravan, dar nu regret nici un pic. În spatele păpușii satisfacția este mai mare.
Roluri preferate… nu am. Toate îmi sunt dragi. Mă închin în fața fiecărui rol pe care l-am jucat. Acestea m-au format, m-au încurajat și m-au creat ca personalitate. Trăiesc prin ele.
Cel mai greu rol care mi s-a dat, a fost Cătălina din „Luceafărul” de Mihai Eminescu, dramatizare Nicolae Rusu, regie Victor Ștefaniuc.
- Sunteți laureată a mai multor Festivale Naționale și Internaționale. Care este totuși realizarea cu care vă mândriți în mod deosebit?
28 de ani în același loc, în același colectiv, în aceeași casă– Acasă la Guguță.
- Am observat că aveți un repertoriu foarte bogat. Cu ce autori colaborează teatrul?
Repertoriul teatrului constituie peste 60 de spectacole. Sunt montate piese din literatura clasică națională și universală. În special încercăm să punem accent și să valorificăm dramaturgia autohtonă, dramaturgii noștri contemporani: S. Vangheli, I. Proca, N. Rusu, Iu. Filip, Gh. Urschi, V. Boldișor, A. Plăcintă, M. Spânu-Rusnac.
- În perioada de carantină spectacolele au fost contramandate. Teatrul este ajutat în această perioadă grea de către Primărie sau alte instituții?
Teatrul „GUGUȚĂ” este susținut și ajutat de Primărie mereu. Împreună se desfășoară toată activitatea instituției, începând de la investiții în reparație, turnee, donații, montări, Festivaluri Internaționale. Primăria este primul partener în organizarea și desfășurarea Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși „Sub căciula lui Guguță”, care a fost la a X-a ediție în 2019.
În această perioadă dificilă Primăria, mai mult ca oricând, este alături de noi. Le mulțumim mult și le dorim să-I ajute Dumnezeu cu răbdare, forță și curaj.
- Unele instituții respectând normele de protecție și-au reluat parțial activitatea. Când teatrul își va redeschide ușile pentru copilași?
Da, unele instituții și-au reluat activitatea, noi nu suntem o excepție doar că, la moment, activăm singuri (repetiții, lucrul în ateliere, partea administrativă). Mi-aș dori taaaaare mult să ies din nou la ușa de intrare, să-mi întâmpin spectatorii. Am o stare de insuficiență cardiac și sufletească. Ne-am dorit tare mult să începem spectacolele de vară (duminica la ora 11:00), dar nu a fost să fie. Sperăm că nu mai durează mult și copiii vor putea intra în sala de spectacole. Până atunci încercăm să fim responsabili și să avem grijă de ei.
- Făcând abstracție de pandemie, care sunt principalele probleme cu care se confruntă Teatrul Municipal de Păpuși „Guguță” și cum ar putea fi ele rezolvate?
Nu cred că voi spune lucruri noi. Sunt aproape sigură că multe teatre din țară se ciocnesc cu lipsa personalului artistic și de creație. În teatrul de păpuși această problemă este mult mai strigentă. Dacă în următorii ani nu se va pune accent pe acest domeniu, riscăm să rămânem fără teatru de păpuși. Cineva poate spune că nu e mare pierderea. Greșesc! Este foarte grav! Este catastrofal!
Ne mai interesează și încă iubim copiii!!!
- Care sfaturi oferite de părinți sunt motto pentru Dumneavoastră sau, dacă vorbim de lumea păpușilor, vă servesc drept tije și sfori în activitate și în viață?
Am stat lângă părinții mei foarte puțin timp. Am plecat de-acasă la vârsta de 13 ani. Nu mi-au vorbit prea multe despre ce să fac, cum să fac, sau cum trebuie să trăiesc. Sfaturile și lecțiile pe care le-am primit a fost viața lor: o casă mereu plină de oaspeți, curtea tot timpul în forfotă, cântec, dans, glume, elevi și oameni care veneau după sfaturi sau să-și împărtășească tainele sufetului.
Un cuplu mereu prezent în viața și activitatea comunității. O familie respectată. 50 de ani de activitate în domeniul pedagogic mi-au semănat dragostea și devotamentul meseriei.
„Tot ce faci în viață trebuie să faci cu suflet, cu dragoste, cu patimă până la epuizare…” Ăștia sunt pilonii și tijele în existența și activitatea mea.
- Runda întrebărilor blitz:
- Dacă profesiile de actor și profesor nu s-ar fi inventat, ce meserie ați fi practicat acum?
- …Dar ele există!!!
- Dacă viața Dumneavoastră ar fi o piesă de teatru, cum s-ar numi?
- „De ce?”
- Cu ce imagine vi se asociază îmbinarea de cuvinte „teatru de păpuși”?
- Două mâini și multe sfori.
- Jucăria preferată din copilăria Dumneavoastră?
- Mapa pentru acte a lui tăticu.
- Succesul unui spectacol se vede după…
- Plecarea spectatorului
- Dorința Dumneavoastră cel mai mare?
- Să-l cresc pe Guguță.
