Clădirea sobră și în același timp elegantă de pe strada Mihail Kogălniceanu ,70 este bine-cunoscută: aici se află Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova. Cu toate acestea, istoria clădirii și a autorului acesteia merită o relatare aparte.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, la colțul uneia dintre primele străzi asfaltate din Chișinău – Seminarskaya (așa se numea pe atunci strada G. Bănulescu-Bodoni), pe locul unei case vechi înconjurate de o gradina, a fost construită o casă nouă, cu două etaje. Cincisprezece ani mai târziu, în 1911, Banca Funciară Țărăneasca (Krestyansky Pozemelny Bank) a cumpărat această casă cu construcțiile adiacente din curte, începând să-și construiască o clădire nouă. Aceasta continuă să fie funcțională până în prezent, reprezentând o bijuterie a orașului.
Construcția băncii a fost încredințată celebrului arhitect Mihail Constantinovici Cerekuli-Cuș, care din 1899 a condus comisia executivă de urbanism, a construit șoseaua Chișinău-Hâncești și a contribuit la telefonizarea regiunii. Anterior, conform proiectelor sale, în Chișinău a fost construit ambulatoriul Crucii Roșii Herbovetz, spitalul orășenesc și „Auditorul Pușkin” ,care nu s-a păstrat până în zilele noastre. De altfel, cea mai cunoscută creație a arhitectului se află chiar în centrul Chișinăului – fosta Banca Urbană, străjuită la intrare de sculpturile a doi lei și a zeului comerțului Hermes (actualmente – Sala cu Orgă).
Construcția Băncii Funciare Țărănești a fost finisată către anul 1915. Clădirea pare reținută, chiar sobră, nu iese în evidență precum Sala cu Orgă, care se expune în toată splendoarea sa . Construita pe un plan unghiular, clădirea formează colțul cartierului , iar cele două fațade ale sale se întind de-a lungul „liniilor roșii” ale străzilor G. Bănulescu-Bodoni și M. Kogălniceanu. Nu conține sculptură ,doar puține elemente decorative. Centrul compozițional al fațadei principale cu vedere spre strada G. Bănulescu-Bodoni îl reprezintă intrarea cu balcon-tribună deasupra acesteia. Aranjate simetric ,deasupra intrării, la nivelul etajului doi , se înalță două perechi de coloane, încadrând nu ușa, ci ferestrele și doar buclele consolelor, susținând balcoanele constituie întregul decor al clădirii. Cu toate acestea, anume după construirea acestei clădiri, măiestria arhitectului Cerekuli-Cuș și talentul său de inginer -constructor au fost deosebit de apreciate de contemporanii săi. Datorită acestei lucrări, compatriotul nostru a fost inclus în consiliul tehnic al Ministerului de Finanțe al Imperiului Rus pentru a realiza mai multe proiecte mari în afara Chișinăului și a Basarabiei – la Orenburg și Kamenețz-Podolsk. Din păcate, Banca Funciară Țărănească a fost ultima creație a arhitectului. Tocmai avea loc Primul Război Mondial și Cerekuli-Cuș a fost trimis pe front în fruntea unei brigăzi de construcție. În 1916 fiind rănit, s-a întors la Chișinău, iar în 1917 s-a stins din viață.
Începând cu 1917, clădirea Băncii Funciare Țărănești își schimbă în repetate rânduri destinația. Atât în perioada interbelică cât și în timpul războiului , aceasta devine sediul mai multor instituții și organizații – comisii, asociații, Prefectura și revizoratul județului Lăpușna. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a avut de suferit, însă ,din fericire, aspectul principal al fațadei s-a păstrat. Clădirea a fost restaurată de prizonierii germani. În timpul lucrărilor, într-una din aripile sale funcționa deja procuratura orașului.
În prezent, in clădirea de pe strada Mihail Kogălniceanu, 70, construită de arhitectul Cerekuli-Cuș se află Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, iar noi avem ocazia să admirăm un frumos exponat al arhitecturii Chișinăului.
