DIN PRIMA SURSĂ: INTERVIU CU ANGELA CUTASEVICI, VICEPRIMAR

0
1957
  1. Ați fost secretar de stat la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Ce probleme ați depistat în Educație și ce proiecte intenționați să înaintați la vot, în timpul apropiat, pentru a le soluționa?

Sistemul Educațional are mai multe probleme, pe diferite dimensiuni. Prima ar fi lipsa de dotări suficiente, de exemplu a spațiilor școlare și laboratoarelor. A doua ar fi lipsa cadrelor didactice, a treia – resursa umană, care necesită o formare continuă și perpetuă în schimbarea ;i devenirea ei. O altă problemă este problema de atitudine și relațiile interpersonale, care pe alocuri necesită îmbunătățiri, fiindcă deseori problemele apar din cauza lipsei de comunicare, diferenței de viziuni și lipsei de empatie. Aceste probleme sunt comune pentru toate organizațiile, dar și pentru instituțiile școlare și preșcolare de toate nivelurile. Ceea ce propun ar fi îmbunătățirea acestor aspecte la nivel de proces, pentru că noi avem acte normative, avem regulamente, un cod al educației, care stipulează și reglementează toate procesele, dar procesul propriu-zis necesită îmbunătățit. De aceea, în mandatul, pe care îl am, voi contribui la îmbunătățirea procesului propriu-zis, procesului educațional, îmbunătățirea infrastructurii, dar voi lucra și la capitolul investițiilor serioase în cadrele didactice. Astfel încât să avem cadre didactice fericite, care să educe copii fericiți.

  1. Sunteți Viceprimar pe domeniul educației, dar și pe domeniul social. Ce probleme și căi de soluționare există în acest domeniu?

După cum am menționat mai sus, problemele, care există, atât în sistemul educațional, cât și în cel social și medical sunt grupate pe patru dimensiuni. Prima soluție ar fi eficientizarea managementului instituțional indiferent de instituție, a doua – dezvolatrea resursei umane. Al treilea pilon – dezvolatarea infrastructurii instituțiilor, iar a patra soluție ar fi atragerea și îmbunătățirea parteneriatelor de tot tipul. Avem foarte mulți donatori, care vor să investească atât în educație, cât și în domeniul social, sau în sănătate, dar e important să ne exprimăm deschiderea și să fim focusați și concret axați, să știm ce ne dorim, să știm ce ne trebuie, unde trebuie intervenția sau ajutorul donatorilor și cu siguranță coeziunea aceasta dintre toți factorii importanți va duce la îmbunătățirea relațiilor din oricare sistem: atât de educație, cât și social. Cât despre căile de soluționare, pe parcursul mandatului mă voi axa anume pe acești piloni. Chiar astăzi am fost la un Simpozion Internațional, care vizează promovarea bunelor practici în domeniul neurochirurgical și imediat am găsit persoane, care ar vrea să deschidă și să îmbunătățească Institutul Național de Neurochirurgie și ne-am exprimat deschiderea pentru susținerea acestui centru. În a doua parte a zilei am fost la o activitate organizată de B.B.B. în Moldova, organizație, care promovează educația pe tot parcursul vieții și ne-am arătat foarte interesați de aderarea Municipiului Chișinău la rețeaua „Orașele care învață”. Este o rețea Internațională UNESCO și respectiv, putem adera și noi, pentru că avem capacitatea de a tranforma orașul nostru într-un mediu de învățare pentru toți, indiferent de vârstă, astfel încât învățarea să se realizeze pe tot parcursul vieții, coordonată într-o viziunea comună, care va fi elaborată aici. Sunt deja două inițiative, pe care le-am văzut viabile și deja, de fiecare dată, când vedem niște oportunități de a participa sau de a oferi suport, trebuie să fim foarte deschiși. Primăria trebuie să trăiască cu grijile cetățenilor și să găsească soluții de îmbunătățire a acestora.

  1. Ați avut ocazia să vedeți cum se fac studiile peste hotare (Summit-ului Internațional privind profesia didactică, de la Helsinki), aveți și studii de doctorat. Modul de predare de la noi poate fi comparat pozitiv cu modul de predare de peste hotare și ce practici ar trebui preluate din exterior?

Da, este adevărat, am experiența cunoașterii diferitor medii de învățare și a sistemelor de învățare. Diferența de proces e mare, pentru că însăși construcția, amenajarea spațiilor educaționale e diferită. Conținuturile de învățare sunt aproximativ la fel, poate pe alocuri undeva diferă transpunerea (adunarea, de exemplu, se învață în a I-a, a II-a sau a III-a). Din punct de vedere al conținutului curricular deosebirea nu este mare, dar diferența apare între mediul de învățare și procesul de învățare. La mediul de învățare diferența este dintre spațiile educaționale dotate din partea statului, bine structurate, în care este asigurat confortul atât profesorilor, cât și elevilor. Al doilea aspect de proces este maniera și atitudinea pe care o au atât profesorii, cât și elevii. Ei sunt coechipieri în învățare, în parcursul lor de dezvoltare. Există o relație și o atitudine foarte prietenoasă între ei. Avem și noi astfel de experiențe – depinde de profesor, de atitudinea lui, de factorul uman. Dacă la infrastructură nu vom reuși atât de rapid, fiindcă e imposibil să se investească atât de mult, ținând cont de bugetul, care este așa cum este, dar la partea de mediu, de atitudine, de relații interpersonale – putem interveni. De aceea, curând, vom lansa o campanie municipală, care se va numi „Educație cu și prin dragoste”, prin care vom forma și informa atât profesorii, cât și părinții și bunicii, despre rolul comunicării, atitudinile și relațiile interpersonale, care trebuie să se stabilească între actorii participanți la procesul educațional.

Eu cred că lucrurile se pot schimba, pornind de la pași foarte concreți, acțiuni concrete, realizate împreună cu toți factorii interesați. Și, ceea ce aș mai prelua – ne dorim să lansăm și o campanie municipală, care ar viza crearea de condiții bune pentru profesori, un spațiu de tip cancelarie altfel, unde profesorul, care ar avea un ochi sau are nevoie de o pauză de odihnă, să găsească un refugiu într-un mediu foarte bun. Vom căuta donatori, care să ne sprijine în realizarea acestui concept, dar sunt sigură că ne va reuși, pentru că sumele de bani, care trebuie investite pot varia, în sens că bugetele școlilor sunt diferite, adică există școli, care sunt la autogestiune și pot aloca banii pentru crearea acestui spațiu. În cazul celorlalte școli vom veni cu ajutor din partea Primăriei și a donatorilor. Deja am inițiat aceste discuții. Un al doilea element, pe care l-aș aduce în Republica Moldova, este crearea spațiilor de odihnă, relaxare, de recreere pentru copii (o sală de clasă în spațiu deschis, cu bănci special amenajate și cu spații pentru jocuri). Pentru început cei mici vor fi beneficiarii, dar cu timpul pot fi amenajate și spații pentru elevi. Deci acestea sunt două acțiuni, pe care urmează imediat să le lansăm, care ar veni în crearea și sprijinirea mediului prietenos atât profesorului cât și copiilor.

  1. Am văzut că sunteți învățătoare de clasele primare și aveți multe realizări frumoase și importante pe plan profesional. Care este realizarea cea mai mare a Dumneavoastră, cu care vă mândriți în mod deosebit?

Ca formare inițială am învățământul primar, Școala Pedagogică, am Facultatea de Istorie și Etnopedagogie, am studii de doctorat. Debutul meu l-am făcut la treapta primară și respectiv, m-am atașat de acea vârstă. Am o experiență de 29 de ani în mediul educațional. Este o experiență destul de mare, cu mulți discipoli deja realizați în diferite domenii. Sunt mândră de ceea ce sunt, de ceea ce am îmbrățișat, nu regret alegerea mea și niciodată nu o voi face. Am mai fost întrebată ce profesie aș alege, dacă aș avea posibilitatea și am răspuns că tot profesoară aș fi, pentru că îmi place acest lucru, îmi place să dăruiesc, să pot contribui la crearea de suflete, la crearea destinelor de copii.

Cea mai mare realizare a fiecărui om sunt copiii. Aceasta este cea mai mare realizare a mea ca om, ca mamă. Am băiat și fată, deja măricei. Pe plan profesional realizarea mea sunt discipolii, care chiar sunt foarte bine în plan personal, în plan profesional, nu am copii, care ar fi eșuat în dezvolatarea lor, sunt cu toții bine. Dintre realizările profesionale recente aș vrea să remarc, fiind în calitate de Secretar de Stat, două reforme curriculare, care s-au desfășurat destul de anevoios. Prima, 2018, Reforma Curriculară la Educația Timpurie și Învățământul Primar. A doua a fost în 2019, deja pentru gimnaziu și liceu. Altă realizare, pe care o consider revoluționară, este introducerea Modulului de Educație Digitală pentru treapta primară și mi-a reușit, și am fost mândră că oferit tuturor învățătorilor, care au luat clasa I, tablete. Sunt foarte mândră de contribuția mea la schimbarea conceptului de educație și pedagogie, creând acel Centru de Inovații Digitale „Clasa Viitorului”, care este la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. Acela este suflețelul meu, pentru că am am reușit, deși  cu mult greu, să  unesc donatorii și să obțin obțin finanțarea necesară de la Guvern. Dar am fost foarte insistentă și am crezut în acest proiect, pentru că, după mine, investițiile trebuie să se facă, în primul rând, în formarea inițială, în schimbarea la față a Universității Pedagogice. Doar schimbând rutina aceasta, care deja a devenit tradițională, dându-i un alt suflu inovativ, cred că se va soluționa și problema lipsei de cadre didactice, pentru că elevii vor să vină la o Universitate frumoasă, o Universitate, care oferă și oportunități de dezvoltare…  și aici este deja o primă rândunică, care poate crea premize pentru creșterea și dezvoltarea tinerilor.

Sunt foarte mândră că am reușit să oferim 420 de burse, în premieră de la stat, pentru profesorii, care au avut nevoie de recalificare. Am reușit să creștem indemnizația unică pentru tinerii specialiști de la 45 de mii la 120 de mii. Am reușit redeschiderea înmatriculării la învățământul primar în colegii. Adminterea în colegii pentru învățămând fusese suspendată, iar noi am redeschis admiterea la colegiile pedagogice. Am redeschis acuma, la întâi septembrie 2019, admiterea la Colegiul Pedagogic din Bălți, care este pe lângă Universitatea Pedagogică „Alecu Russo”din același oraș. Am obținut oferirea a 2000 de lei pentru cadrele didactice, din care își pot procura rechizitele necesare. O altă realizate sunt cursurile gratuite oferite. Am instituit un model foarte interesant, inovativ, în genere, cred, pentru întreg globul – învățământul dual – un sistem educațional. Cadrele didactice, care au anumite competențe pedagogice, dar n-au studiile potrivite (de exemplu sunt mulți educatori în sistem, care nu au studii pedagogice) le-am oferit posibilitatea de recunoaștere a competențelor lor dobândite. Lor li se recunoaște calificare prin certificate, oferite în funcție de competențele, pe care le posedă.

Sunt și multe alte lucruri, de care sunt mândră, pentru că am putut și am reușit să le realizez îmtreună cu echipa Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, dar și în fiecare zi, dacă depui efort poți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea sistemului.

  1. Ce alte detalii din biografia Dumneavoastră pot fi cunoscute de către publicul larg? Care sunt cele mai hazlii momente din copilărie, de care vă amintiți mereu cu plăcere?

Cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt jocurile de-a școala, care m-au determinat să fiu profesoară, fiindcă toată mahalaua se aduna în curtea casei noastre. Maică mea mi-a pus o bancă, așa, făcută special pentru a fi reglabilă, și ne adunam toți copiii din mahala și făceam temele, și eu eram în rol de învățătoare. Îi controlam, pixul roșu, neapărat, era în mână. Le explicam, îi puneam să recite poeziile, deci jucam un rol de învățător, de pe timpuri.

Un alt aspect, mai hazliu, a fost situația când Mama mea a cumpărat bomboane pentru Paștele Blajinilor. Eu, până a ajunge la Paști, am golit bomboanele și am umplut hârtia cu alte hârtii, astfel încât să pară că e bomboană. Mama mea ajungând la cimitir, a fost foarte furioasă și supărată pe mine că am mâncat toate bomboanele, dar că nici n-am recunoscut.

A fost o perioadă când am fost și eu plecată la muncă peste hotare, am fost în Portugalia și am lucrat doi ani cu pauze, cu întreruperi, pentru că copiii erau aici. Eram și în calitate de cadru didactic și luam intervale între semestre, și munceam și aici și acolo. A fost o perioadă foarte anevoioasă pentru mine; o perioadă de criză profesională, dar și personală, pentru că în acea perioadă am simțit ce este și umilința, ce este dorul de casă, dorul de familie, dorul de copiii și eu bănuiesc că anume acel moment m-a determinat să fiu foarte activă. Revenind în țară, mi-am dat seama că trebuie să fiu mai implicată. În acea perioadă am aplicat la tot felul de concursuri unde era posibil să aplic: în calitate de formator ori cursuri de formare, doream să contribui la dezvolatrae sistemului, la îmbunătățirea situației din țară. Anume acel moment m-a făcut să fiu mai puternic, să rezist greutăților, după cum am spus, și a fost o perioadă când a trebuit să aleg: ori prind rădăcini în altă parte, ori te stăpânești și te determini să rămâi acasă. A fost o perioadă mai dureroasă, dar orice durere e și spre bine, deoarece m-a mobilizat, m-a schimbat în atitudine, în comportament, în formarea mea, în multe aspecte. A fost o lecție de viață, pe care am învățat-o și din care mi-am făcut multe concluzii.

  1. Care sunt cinci sfaturi, pe care vi le-au oferit părinții și acum vă servesc drept motto în viață?

Bunica tot timpul îmi spunea: „Fii om cu oamenii”. Acesta este motto-ul, care mereu mă ghidează. Al doilea aspect, pe care tot timpul îl promovau părinții și buneii mei, a fost că „omul sfințește locul”. Unde n-ai fi, poți îmbunătăți, contribui la schimbare, pentru că depinde foarte mult de calitățile umane a fiecărui dintre noi. Un alt aspect important, iarăși promovat în familie, a fost credința, valorile general umane. Bunelul era apicultor și tot timpul îmi spunea să nu fiu rea, ca să nu agit albinele. Și probabil că în sfatul acesta de a fi cumpătată, de a fi echilibrată, cuminte, cum spunea el, este o înțelepciune – să fii uman, prietenos, cu valorile tale ca să nu agiți spiritele. A cincea, cred că ar fi, stabilirea relațiilor și comunicarea cu toată lumea: să vorbești, să spui ce te doare, ce vrei, aspirațiile tale. Cam acestea ar fi cele cinci gânduri promovate în familie și de familie.

Advertisement

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here