TAVIANA TOMESCU: „OAMENII NU SUNT DOAR POTENȚIALE VOTURI ÎN PERIOADELE ELECTORALE ŞI SPECTATORI AI “TEATRULUI DE PROMISIUNI”, EI SUNT CETAȚENI CARE AU DREPTURI ŞI, DE CELE MAI DESE ORI, NU ȘTIU CUM SĂ ȘI LE APERE”

0
111

Azi vorbim cu o doamnă minunată, pasionată de literatură, pictură, copii şi activism civic. Aflaţi din interviu despre experinţa vasă a Tavianei Tomescu, fondatoarea amprente.md,  chief executive officer la „PROFPROJECT-T” S.R.L., președinta Asociției Obștești „Unirea neo-feministă UNICA”, pictor, poet și scriitor la „Micii Picasso dăruiesc speranță”. Şi asta nu e tot! Drept premiu special şi moment neobişnuit pentru urmăritorii noştri zilnici este o notă poetică scrisă recent de protagonista interviului.

ALO, CAPITALA: Desfășurați o activitate destul de amplă: sunteți fondatoarea amprente.md, chief executive officer la „PROFPROJECT-T” S.R.L., președinta Asociției Obștești „Unirea neo-feministă UNICA”, pictor și scriitor la „Micii Picasso dăruiesc speranță”. Care au fost etapele formării Dumneavoastră?

TAVIANA TOMESCU: „Cea mai importantă etapă a fost cei şapte ani de acasă. Pentru că aşa spunea bunica: “Bunătatea, dragostea şi omenia se învață acasă. Mai apoi, huma cea cu ochi care suntem, cum n-am mesteca-o şi ce formă nu am încerca să-i dăm, rar de-i putem schimba calitatea.”

Părinții mei, mama – profesoară de istorie, iar tata agronom de specialitate, aveau prea puțin timp pentru mine şi pietrele de temelie la formarea mea le-au pus buneii din partea mamei.

Bunelul a fost un munte de om pentru care cuvântul dat era lege şi nu şi-a vândut nici mort adevărurile. El mi-a cusut prima bundiță, el m-a învățat cum se leagă vița-de-vie, tot el m-a învățat la cinci ani tabla înmulțirii şi a fost un exemplu de verticalitate, pe care îl urmez.

Atunci când la cei nouă ani ai mei i-am pierdut pe ambii bunei, la diferență de trei zile, copilăria mea a luat sfârșit. A fost cea mai dură lecție de viață urmată de o povață, care mi-a fost colac de salvare de fiecare dată când valurile vieții erau prea mari pentru a-mi ține echilibrul. Tot atunci am început a scrie versuri, bineînțeles stângace și naiv de sincere.

După gimnaziul din sat am venit la Chişinău, a urmat colegiul şi câteva facultăți, şi de fiecare dată am întâlnit Oameni cu majusculă – profesorii mei de viață de la care am învățat enorm de multe şi cărora le sunt foarte recunoscătoare pentru tot-tot.

De fapt, viața mea e mult mai mult despre oameni decât despre orice altceva.

Orice activitate, scriere, pictură sau proiect au luat naştere după o discuție… cu lacrimi la muchia ochilor, sau o discuție la cafea cu bătăile inimii date la minim, sau pur şi simplu auzind o poveste de viață care-mi trecea ca un bisturiu pe suflet şi pe care o trăiam ca pe o durere sau fericire personală.

Ştiți, viața fiecărui dintre noi ne oferă şansa de a trăi pălălaie, mocnind sau fumegând doar. Şi eu de fiecare dată am ales pălălaia.”`

ALO, CAPITALA: Un ONG nu este o sursă de venit, dar o modalitate prin care avem posibilitatea să ne realizăm un vis, să schimbăm prin acțiunile noastre societatea. Cu ce scop a apărut Asociția N-F „UNICA” și care sunt realizările până la moment?

TAVIANA TOMESCU: „Asociația Obştească “Unirea neo-feministă UNICA” a fost fondată cu 10 ani în urmă. Pe 6 iunie urma să sărbătorim zece ani de activitate şi să lansăm un proiect nou “100 femei, 100 localități în 100 zile”, dar din cauza faptului că am fost candidată la funcția de deputată în Parlamentul RM, am fost nevoite să transferăm atât evenimentul cât şi lansarea proiectului pentru luna octombrie.

Deja atunci vom veni într-un nou format, cu o echipă mai numeroasă şi cu o diversitate și o acoperire mai mare a proiectelor, atât a celor noi, cât și a celor în derulare.

Cât privește crearea asociației, ea a fost înființată în urma discuțiilor cu un grup de femei supuse diferitor tipuri de violență şi care fiind la limita suicidului îşi țineau în taină suferințele, durerea, vânătăile şi cicatricile atât trupeşti cât şi cele sufleteşti, păstrând mereu zâmbetul pe buze. Acele chipuri puternice, chiar şi schingiuite de viață, m-au făcut să-mi desfac aripile pentru a cuprinde şi a ajuta cât pot. Opresc la muchia prăpastiei atâtea femei câte voi putea convinge că viața nu e doar o luptă, ci și o șansă la fericire.

Bineînțeles că, nu toate proiectele implementate au fost bazate pe poveşti de viață atât de tăioase. Spre exemplu, “Micii Picasso dăruiesc speranță”. Acest proiect, deşi nu a avut o activitate stabilă pe parcursul acestor ani, e un proiect de suflet. Ce poate fi mai frumos, decât a picta împreună cu copiii şi a creşte împreună cu ei, ulterior vânzând lucrările micilor pictori şi dăruind din acest puțin celor mai trişti ca noi?

Un alt proiect, care continuă şi în prezent este “Omul, sufletul, culoarea”. În cadrul acestui proiect am colindat şcolile raionului Donduşeni şi câteva şcoli din raionul Soroca şi Ocnița, pictând cu elevii şi discutând cu mămicile. Ah, de-ar şti guvernanții câți copii talentați avem noi prin şcolile țării şi de le-ar păsa cu adevărat de viitorul acestei țări, sunt sigură că în buget s-ar găsi bani nu doar pentru a nu închide şcolile, ci şi pentru a crea condiții ca în şcolile de artă studiile să fie fără plată.

Un proiect nou, dar şi cu o acoperire mai mare e “Dreptul la ziua de mâine” despre el voi povesti mai jos.

La fel, avem două proiecte puse pe pauză, dar la care vom reveni neapărat anul viitor cu o echipă nouă ce deja va pilota aceste două proiecte la o cu totul altă înălțime.”

ALO, CAPITALA: Aveți o strategie de popularizare a activității Asocieției „Unirea neo-feministă UNICA”: participări la emisiuni, elaborarea unei pagini web, prezența în rețelele de socializare (Facebook, Instagram etc.)?

TAVIANA TOMESCU: „Până acum, Asociația Obştească “Unirea neo-feministă UNICA” a fost un proiect mai mult de suflet, am reflectat doar câteva activități pe rețelele de socializare, dar după reorganizare nu doar că vom extinde echipa şi vom trece pe o altă platformă media, ci şi vom face în aşa fel ca problemele cu care se confruntă cel mai des femeile din Republica Moldova să fie cu adevărat soluționate nu doar prin intermediul discuțiilor publice şi înaintării inițiativelor legislative, ci şi prin punerea legilor în aplicare şi urmărirea respectării acestora.”

ALO, CAPITALA: AMPRENTE.MD pare a fi denumirea unui site. Totuși Google-ul nu ne oferă un rezultat la această căutare. Ne puteți spune mai multe despre scopul proiectului AMPRENTE.MD și unde putem urmări activitatea Dumneavoastră?

TAVIANA TOMESCU: „AMPRENTE.MD este un proiect ce include trei componente, unul dintre care este, după cum ați sesizat Dvs, un site, ce în curând va fi lansat. Perioada pandemică a pus pe pauză colectarea tuturor materialelor necesare pentru a finisa site-ul și componentele conexe. Astfel, la acest capitol putem reveni mai aproape de Crăciun, penrtu că va fi un subiect de discuție aparte. Un subiect de discuție foarte interesant atât pentru cei din țară, cât şi pentru cei din exterior.”

ALO, CAPITALA: Pe ce perioadă de timp este planificat proiectul „Dreptul la ziua de mâine” și ce rezultate își propune?

TAVIANA TOMESCU: “Dreptul la ziua de mâine” este un proiect de durată. Planul proiectului este elaborat pentru o perioadă de patru ani. Anul acesta vor avea loc întruniri tematice, în diferite regiuni ale țării, care ne vor permite să ajustăm proiectul la necesitățile celor 7 grupuri țintă (în prezent sunt acoperite doar patru), iar în 2022 va lua o cu totul altă anvergură şi dacă cei patru ani planificați vor aduce rezultatele scontate, atunci îl vom continua până vom acoperi toate localitățile R.M. fie direct, fie prin proiecte satelit.

Ştiți, din fotoliile comode şi prin geamurile edificiilor de stat, viața cetățenilor țării noastre pare cu totul altfel decât este în realitate şi faptul că decenii în şir cetățenii acestei țări sunt tratați doar ca nişte cifre statistice m-a şi făcut să adun această echipă, membrele cărei au fost de acord să muncim cot la cot pentru ca vocea fiecărui cetățean să fie auzită, iar problemele cu care ei se confruntă să fie soluționate.

Oamenii nu sunt doar potențiale voturi în perioadele electorale şi spectatori ai “teatrului de promisiuni”, ei sunt cetățeni care au drepturi şi, de cele mai dese ori, nu știu cum să și le apere, cu atât mai mult când rămân față în față cu birocrația, corupția și indiferența din partea statului.”

ALO, CAPITALA: Este mai greu pentru un artist să creeze opere de artă pentru copii sau pentru adulți?

TAVIANA TOMESCU: „Pentru a crea ceva ce va ajunge la inima adulților sau a copiilor e necesar a trăi prin ceea ce faci. Dacă scriind sau desenând ceva pentru copii, nu revii în propria copilărie şi nu priveşti lumea prin ochii cei de copil, jucăuşi şi setoşi de lucruri noi, atunci nu vei fi interesant pentru pici. La fel, creând ceva pentru adulți, dacă nu trăieşti în timp ce scrii sau pictezi un mănunchi de sentimente ce fie te fac cioburi, fie îți dau aripi, nici operele create nu vor atinge strunele altor suflete, nu vor fi trecute prin lacrimi sau zâmbete şi nu vor putea capta spațiul dintre cele două bătăi ale inimii.

În diferite perioade ale vieții simțim şi trăim diferit tot ceea ce ni se întâmplă, dar un lucru e cert, doar ceea ce cucereşte prin finețe şi profunzime, doar aceea şi rămâne pe foi sau pânze. Eu niciodată nu am planificat ce voi scrie sau picta următoarea zi, decât dacă lucram la vreo colecție de pictură sau închegam vreo carte, în rest, trec prin cerneală sau culoare ceea ce-mi atinge coardele sufletului, îmi sporeşte pulsul sau îmi taie respirația.”

ALO, CAPITALA: Aveți mai multe pasiuni: copiii, pictura, scrisul. Cum vă petreceți timpul liber?

TAVIANA TOMESCU: „Cu asemenea pasiuni nici nu prea am timp liber. E un stil de viață, cred eu, a trăi prin culori şi cerneală. În timpul liber adun emoții şi trăiri căror ulterior, mai devreme sau mai târziu le dau viață pe pânze, file sau din care iau naștere noi proiecte. Un drum lung cu vântul în plete, o hoinăreală desculță pe cărările copilăriei, o plimbare cu o cafea în mână pe arterele capitalei, o escapadă în orice colț al țării sau o călătorie în orice colț al lumii, pe toate le pun în călimară şi în cutia cu vopsele, pentru a le scoate de acolo cândva.

Dar cel mai mult îmi place să admir oamenii şi să le ghicesc pe chipuri frânturi din povestea vieții lor. În poveştile unora te poți pierde timp de câteva versuri, iar unele te vor inspira ani în şir.”

ALO, CAPITALA: În fiecare poezie poetul depune suflet. Totuși, care poezie o considerați emblematică pentru Dumneavoastră?

TAVIANA TOMESCU: „Am o poezie, pe care o iubesc până la Doamne-Doamne, e poezia dedicată copilului meu, după ce a învins viciul cardiac, în urma unei intervenții chirurgicale. Am scris-o în dimineața când mi s-a permis să intru în sala de reanimare. Această poezie a stat la baza creării cărții “Alfabetul calităților umane”.

Astăzi însă o să vă las o poezie scrisă recent, e un fel de treaptă, pe care am urcat cu tălpile însângerate…

Inevitabil

Toate drumurile au un Nord.
Toate jocurile trec pe file…
Oamenii – corăbii, iubirea – un fiord,
Viața – zbucium, valuri, zile…

Toate începuturile au răscruci…
Oamenii tac, zăbovesc şi pleacă.
De unii uiți, pe alții îi ajungi…
De unii îți e sete ca de apă.

Toate plicurile-s goale în sertar
Şi scrisorile toate-s praf încins –
Spovedanii fără vreun destinatar.
Orice ‘nvingător e şi învins.

Toate sticlele se topesc odată.
Orice colivie va rămâne goală.
În Samsara Legea-i repetată
Iar balanța e mereu egală.”

ALO, CAPITALA: Care sfaturi părintești vă servesc drept motto în activitate și în viață?

TAVIANA TOMESCU: „Mama mea este un izvor nesecat de povețe, începând cu cele profunde filosofice și încheind cu cele pipărate, care au menirea de a ne pune repejor cu ambele picioare pe pământ. Voi spune-o pe cea care poate fi un motto pentru cei/cele care nu renunță niciodată la visurile sale: “Orice s-ar întâmpla, ține spatele drept și păstrează zâmbetul pe buze, și nu uita că se îngenunchează doar în timpul rugăciunii și se plânge doar în prezența celor mai apropiați sau în singurătate.”

Advertisement

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here